David Popovici este un sportiv complet și a demonstrat-o atât pe “teren” câștigand medalii după medalii, cât și în afara “tereneului”, prin discursuri, interviuri și simple apariții prin social media.
În ambele situații a arătat maturitate, constanță, logică, dar mai ales liniște, stăpânire de sine și lejeritate. Știind deja toate aceste calități pe care David și le-a inușit și pe care foarte rar un sportiv le posedă, mai ales la o vârstă fragedă, eu chiar mă așteptam ca el să câștige lejer medalii la Jocurile Olimpice 2024, deci pentru mine nu a fost o surpriză faptul că urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la proba de 200m liber. Surpins aș fi dacă colegii lui David, Vlad Stancu sau Rebbeca Diaconescu ar lua medalii la probele lor. Sau alt exemplu a fost Eduard Ionescu la tenis de masă, care a fost o surpriză pentru mine în calificări.
Cu siguranță David merită toate aprecierile pentru performanța pe care a reușit-o la Jocurile Olimpice, dar mai ales aici trebuie felicitați părinții lui. Ce mă derutează pe mine după victoria lui David la proba de 200m liber este că social media s-a umplut până la refuz de postări care mai de care mai elogioase la adresa lui David. Nimic greșit! Dar parcă toată lumea voia o bucățică din succesul lui și aici mă refer în mod special la politicieni, ambasade, speakeri motivaționali, atârnaci cu conturi verificate și alte conturi de instituții care au vrut să ciupească câte puțin din efectul pe care îl aduce o medalie olimpică cucerită de un sportiv ca David Popovici.
Eu nu cred că felicitările mele îl ajută pe David Popovici cu ceva și nici nu cred ca le va vedea vreodată dacă le pun pe Facebook sau mai știu eu pe ce platformă. În schimb știu că l-ar ajuta mai mult dacă în România ar exista mai multe bazine de înot, mai multe baze sportive, mai multe alocări bugetare pentru sport, mai mult focus și susținere a performanțelor sportive.
Mi-ar plăcea ca toții, dar absolut toți oamenii care l-au felicitat pe David prin postari, să se adune și să semneze o petiție prin care Guvernul să fie obligat să aloce bugete mai mari pentru sport. Să incurajeze performanțele sportive, ca apoi tot ei, politicienii, să aibă exponențial multe ocazii și mai dese în a felicita sportivii pe social media și a mai câștiga ceva capital de imagine.
David, dacă vreodată ajungi să citești acest articol să știi că eu îi felicit în mod special pe părinții tăi pentru tot ceea ce ai obținut până acum. Ei sunt cei care se văd cel mai puțin, dar care au făcut cel mai mult pentru tine. Nu statul, nu guvernul, nu eu, nu ceilalți.
“Amor Fati!”