Doar mie mi se pare că în ultimii ani comentatorii de fotbal și nu numai fotbal, nu mai transmit emoția aia de care ai nevoie, nu mai sunt ancorați în sentimenul de patriotism. Nu mă înțelegeți greșit, dar vă rog să faceți un exercițiu și să urmăriți cum se adresează comentatorii când se referă la echipa noastră de fotbal. Cei care au prins meciurile naționalei mai vechi știu exact la ce mă refer.
Acum, comentatorii de meciuri de fotbal au uitat sau au eliminat partea aia personală care te făcea să te crezi că faci parte din echipa națională, că trăiești ca al doisprezecelea jucător. Ne lipsește adresarea personală de genul cum foloseaua comentatorii înainte: băieții noștri, ai noștri, echipa noastră, naționala noastră, românii noștri, adică mai apropiat, ca și cum ai face parte din echipă.
În ultimii ani totul parcă e mai formal, mai rece, dar probabil că și lipsa rezultatelor a contribuit la diluarea spiritului de genul acesta. Eu rar mai aud un comentator care să trăiască meciul alături de naționala noastră și cu noi ca privitori, împreună trup și suflet.
Este adevărat că fotbalul s-a schimbat și la fel și abordarea, au intervenit banii, acum se joacă pe sume uriașe, dar tot mă aștept să văd și să aud cuvinte mari și unitate. La fel cum au făcut-o băieții noștri în meciul cu Ucraina.
Doar mie mi se pare?